Căderile la vârsta a treia nu sunt întotdeauna simple accidente imposibil de prevenit. Riscul poate crește prin asocierea mai multor factori: scăderea forței musculare, problemele de echilibru, vederea deficitară, anumite medicamente, hipotensiunea, încălțămintea nepotrivită sau obstacolele din locuință. Identificarea acestor elemente permite intervenții concrete care pot reduce probabilitatea unei căderi și consecințele acesteia.
Prevenția este importantă deoarece o cădere poate provoca fracturi, traumatisme și pierderea temporară sau permanentă a independenței. Chiar și fără o leziune serioasă, teama de o nouă cădere poate determina persoana să se miște mai puțin. Reducerea activității duce însă la pierderea suplimentară a forței și mobilității, ceea ce poate accentua riscul în loc să îl diminueze.
Forța musculară și echilibrul pot fi antrenate
Odată cu înaintarea în vârstă, masa și forța musculară tind să scadă, mai ales în absența activității fizice. Mușchii picioarelor sunt esențiali pentru ridicarea de pe scaun, urcarea treptelor și corectarea rapidă a poziției corpului atunci când apare un dezechilibru.
Exercițiile adaptate pentru forță și echilibru pot contribui la menținerea funcției fizice. Ridicările controlate de pe scaun, anumite exerciții cu rezistență și activitățile care solicită echilibrul pot fi incluse într-un program individualizat.
Pentru persoanele care au căzut deja, folosesc un dispozitiv de mers sau prezintă probleme importante de mobilitate, evaluarea de către un kinetoterapeut poate fi deosebit de utilă. Exercițiile trebuie adaptate capacității individuale, astfel încât antrenamentul să nu introducă un risc suplimentar.
Locuința merită verificată pentru pericole
Numeroase elemente aparent banale pot favoriza căderile. Covoarele care alunecă, cablurile aflate pe traseele de mers, obiectele depozitate pe podea și iluminatul insuficient sunt exemple care pot fi corectate relativ ușor.
Traseul dintre dormitor și baie merită o atenție specială, deoarece deplasările nocturne se fac adesea în condiții de vizibilitate redusă. O lumină de veghe poate facilita orientarea. În baie, suprafețele alunecoase reprezintă un alt risc, iar barele de sprijin pot fi utile atunci când sunt montate corespunzător.
Obiectele utilizate frecvent ar trebui păstrate la o înălțime accesibilă, pentru a reduce nevoia de a urca pe scaune sau taburete. Pe scări, iluminatul adecvat și balustradele stabile sunt importante.
Medicamentele pot influența riscul de cădere
Unele medicamente pot provoca amețeală, somnolență, scăderea tensiunii arteriale sau încetinirea reacțiilor. Riscul poate fi mai important atunci când sunt administrate mai multe tratamente simultan.
O revizuire periodică a schemei terapeutice împreună cu medicul sau farmacistul poate identifica medicamente care contribuie la instabilitate. Este importantă inclusiv menționarea produselor cumpărate fără prescripție și a suplimentelor.
Tratamentul nu trebuie întrerupt pe cont propriu pentru prevenirea căderilor. Modificarea dozelor sau înlocuirea unui medicament trebuie făcută de profesionistul care poate evalua atât beneficiile tratamentului, cât și riscurile asociate.
Vederea, auzul și încălțămintea contează
Vederea ajută la identificarea obstacolelor, diferențelor de nivel și treptelor. Controalele oftalmologice și utilizarea corectă a ochelarilor prescriși pot contribui la deplasarea în siguranță.
Și încălțămintea are un rol practic. Pantofii care nu fixează bine piciorul, tălpile foarte alunecoase sau încălțămintea instabilă pot favoriza pierderea echilibrului. Este preferabilă încălțămintea confortabilă, stabilă și potrivită activității.
Problemele picioarelor, inclusiv durerea, deformările sau leziunile, pot modifica mersul. Tratarea lor poate face deplasarea mai sigură și poate încuraja menținerea activității fizice.
Amețeala la ridicare nu trebuie ignorată
Unele persoane prezintă o scădere semnificativă a tensiunii arteriale atunci când se ridică în picioare, fenomen numit hipotensiune ortostatică. Pot apărea amețeală, vedere încețoșată, slăbiciune sau chiar pierderea stării de conștiență.
Ridicarea progresivă din pat sau de pe scaun poate fi utilă, dar episoadele repetate trebuie evaluate medical. Cauzele pot include deshidratarea, anumite medicamente și diverse afecțiuni.
De asemenea, o cădere asociată cu pierderea cunoștinței, palpitații sau durere în piept necesită evaluare medicală, deoarece problema poate depăși simpla pierdere a echilibrului.
Ce trebuie făcut după o cădere?
O cădere anterioară este o informație importantă pentru evaluarea riscului viitor. Medicul trebuie să afle circumstanțele: unde s-a produs, ce făcea persoana, dacă a existat amețeală și dacă au apărut traumatisme.
Lovirea capului, durerea severă, imposibilitatea de a sprijini greutatea pe un membru, confuzia sau pierderea stării de conștiență necesită atenție medicală promptă, în special la persoanele care utilizează medicamente anticoagulante.
Prevenirea căderilor la vârsta a treia funcționează cel mai bine prin combinarea mai multor măsuri: menținerea forței și echilibrului, adaptarea locuinței, verificarea vederii și revizuirea tratamentelor și a problemelor medicale relevante. O cădere nu trebuie considerată automat o consecință inevitabilă a îmbătrânirii. Informarea corectă și evaluarea realizată de medic, kinetoterapeut sau alți specialiști pot identifica factorii modificabili și pot contribui la păstrarea mobilității și independenței.
Sursa: https://gazetanews.eu/
